Am intrat in jocul fiului meu de trei ani si am descoperit, in ritmul si dupa regulile impuse de el, metropola cu cea mai buna calitate a vietii din lume.

Foto: Luiza Puiu

Este una dintre zilele reci si ploioase, in care obisnuim sa nu ne indepartam prea tare de hotel. Pe strada, in afara de doua femei tinere care tocmai deschid magazinul de incaltaminte de vizavi, nu se vede tipenie de om. Zgomotul prelung si monoton al ploii ma ademeneste sa mai lenevesc putin dupa micul dejun.

Ma trezeste brusc Vladimir, fiul meu de aproape trei ani care, dupa ce s-a ridicat de la masa a fugit direct la lift si nu da semne ca ar vrea sa plece de acolo. Iau o umbrela de la intrare, mai pun cate o haina pe noi si iesim in ploaie. Casa Muzicii (Haus der Musik, www.hausdermusik.at) se afla deja pe lista noastra de vizite, nu este departe de hotel si putem merge pana acolo pe jos. Traversam Stephan Platz si mergem tot inainte pana la  Seilerstätte nr. 30.

Cand ajungem, mi se pare ca toata suflarea turistilor din Viena este dornica in aceasta zi sa dirijeze filarmonica vieneza. Aici, primesti o bagheta cu senzor si ai ocazia sa conduci orchestra ce apare pe un ecran, ca de cinema, si interpreteaza exact dupa cum o dirijezi. Piesele sunt valsurile cunoscute ale lui Strauss si marsul lui Radetsky. Asteptam minute bune pana cand ii vine randul si lui Vladimir al meu, care este insusi in tot acest tim, certand si strigand “nu nu nu” la toti cei care care l-au precedat. Ia bagheta si a incepe sa dirijeze. Dupa o vreme muzicienii din ecran nu mai rezista, depun instrumentele si unul dintre ei comenteaza: “Filarmonica nu canta La Cucaracha.” Toti cei din incapere au incep sa rada in hohohte. Umilinta il facut pe Vladimir sa arunce bagheta infuriat si sa plece, renuntand pe moment la o cariera muzicala.

Acum trei ani…
Eram asaltata de arome de cartofi si castane coapte, glühwein si glühmost si, in mijlocul cabanutelor de vis, pline cu turta dulce si alte bunatati, aveam impresia ca ma aflu in basmul cu Hänsel si Gretel. Era luna targurilor de Craciun din Viena si familiile cu copii care ma inconjurau, ma inspirau si ma faceau sa astept cu nerabdare venirea pe lume a micului meu Vladimir. Dar povestea cu Hänsel si Gretel a durat doar cat timp am fost in Viena si, curand, am inceput sa uit magia acelor zile si fetele imbujorate ale micilor bucatari ce framantau aluaturi de prajituri cu scortisoara intr-unul din atelierele dedicate lor, din Primaria Vienei. Curand, eram coplesita si satula sa semnez zilnic in condica mamelor de pe bulevardul Iuliu Maniu, sa fac slalom printre masini parcate pe trotuare si sa ma lupt sa trec caruciorul peste borduri prea inalte – daca nu ai norocul sa locuiesti aproape de un parc, Bucurestiul nu este un oras prietenos cu copiii. Nu e locul in care sa faci jogging impingand caruciorul bebelusului, cum am vazut in Prater, sa iesi la un picnic in familie, sa organizezi ziua de nastere a copilului intr-un spatiu de joaca verde si umbros. |ntr-o iesire din weekend, am intalnit-o pe Karin, o vieneza care umblase prin toata lumea, dar care nu s-ar fi mutat niciodata din orasul ei. “Suntem oameni sociabili. Petrecem mult timp in oras, cu prietenii, si luam si copiii cu noi”, mi-a spus intr-o dimineata, la o ceasca de cafea. „Toate prietenele mele au copii, dar asta nu inseamna ca nu mai ies din casa. Daca e frig, pun o haina in plus pe copii si-i iau cu ele.” Nu mi-am regasit linistea pana nu am cumparat biletele de avion. “Vreau sa vad cum de oamenii aia sunt atat de relaxati, vreau sa vad cum este sa ai un copil in Viena”, i-am spus atunci sotului meu. Intr-adevar, acolo, jobul de parinte mi se paruse mai simplu: parcuri peste tot (si nu improvizatii in intersectii, formate dintr-un tobogan, doi caluti si doua leagane), statii de metrou cu lifturi si acces facil oriunde pentru carucioare. {i desigur, doream sa descopar orasul alaturi de Vladimir, asa cum nu o mai facusem pana atunci: cu cofetarii in loc de muzee, plimbari pe malul Dunarii, locuri de joaca si, mai ales, sa vizitez gradina zoologica.

Cu copilul in vacanta
Sa calatoresti cu un copil nu este usor si totul se intampla pe de-a-doaselea, ca-ntr-un film cu Stan si Bran, in care tu si partenerul ajungeti sa va contraziceti si sa va certati ca doi natafleti si apoi faceti cum ordona ala micu… numai sa nu urle prea tare in hotel. Pana la urma, important este sa nu te iei prea in serios. Intr-adevar, nici unul dintre noi nu impartaseste pasiunea lui Vladimir de a apasa toate butoanele care-i ies in cale – la tramvai, metrou, lifturi -, nu mai lenevim in cafenele, dar am intrat in jocul lui si, in cele din urma, totul decurge bine. Sau… aproximativ.

Iata si cateva sfaturi: sa nu-ti alegi restaurante prea sofisticate pentru ca bucuria infruptarii dintr-un snitel urias va concura cu grija sa nu sparga ceva, sa strige sau sa fuga printre mese (cum am patit la un restaurant ultraelegant de langa Opera), nu planifica plimbari lungi pe jos si sa nu crezi ca, atunci cand va indreptati obositi spre hotel, o sa rateze vreunul din locurile de joaca (care sunt la fiecare colt de strada). De exemplu, cand am mers special pentru el la ZOOM – Muzeul Copiilor din Museums Quartier – unde se organizeaza workshopuri, Vladimir a intrat in colivia cu nisip din apropiere si nu a mai iesit decat dupa o ora, cu protestele de rigoare. Iar din ziua pe care mi-am dedicat-o muzeelor, s-au ales doar doua ore, fiindca restul de timp am aruncat paine ratelor si lebedelor din Stadtpark alaturi de o familie numeroasa de arabi, tinandu-l pe Vladimir sa nu intre in apa dupa ele (nu pot sa nu-i fiu totusi recunoscatoare pentru ca bucuriile lui sunt atat de putin costisitoare).

Acum cateva zile, ne-am trezit dis de dimineata pentru ca ne astepta un drum lung, cu metrou, tramvai si autobuz, pana la parcul de aventuri Waldseilpark Kahlenberg. Pe tramvai, un moment de nervozitate improbabil de calmat si imposibil de ascuns, cauzat de lipsa de atentie a unei doamne care a apasat butonul de deschidere a usilor inaintea lui Vladimir, a atras langa noi un domn in varsta, cu barbison, calm, politicos, dar ferm, care-mi amintea de Sigmund Freud. Intr-o limba romana impecabila, i-a spus lui Vladimir (si indirect mie) “Nu, poate fi totul cum vrei tu. O educatie frumoasa e cel mai pretios dar pe care il poti face unui copil ”. Apoi ne-a salutat si s-a indepartat. Drumul s-a derulat fara alte incidente.

Parcul de aventuri Waldseilpark Kahlenberg se intinde pe o suprafata de 3.000 m patrati si este ideal pentru familiile active, oferind trasee antrenante prin copaci care includ exercitii de echilibru, catarare, atentie si tiroliana. Vladimir avea la dispozitie un mic traseu, la sol, pe care-l putea face in deplina siguranta si care l-a retinut vreo 30 de minute, timp in care nu mi-am putut desprinde ochii de la un cuplu in varsta care-si scosese cei trei nepoti in parc si acum se agitau cu totii, mici si mari, pe funii precum niste veverite. Vremea era inca frumoasa, cu un soare de septembrie tare placut. Dupa un snitel si un strudel cu mere la Josephinahuttel, restaurantul de vizavi, o tura intr-un carusel cu caluti verz si roz, Vladimir a adormit pe o banca, iar eu mi-am luat inima-n dinti si insotita de prietenul nostru, Nick, am incercat un traseu pe franghiile din copaci.

Pe gustul lui Vladimir
Este momentul unei schimbari de adresa. In urmatoarele zile, inlocuim cadrul aristocratic si ireprosabil, de hotel de cinci stele, in care am stat pana acum, cu unul mai putin pretentios, dar plin de relaxare si voie buna care se potriveste mai bine nevoilor noastre. Cred ca hotelul Hollman Beletage, din vecinatatea catedralei Sfantul Stefan, a fost cumva prea perfect pentru noi. Meniurile bogate, gustarile cu prajituri si sampanie de dupa-amiaza, pe care le luam in gradina, filmele care rulau in sala de cinema au fost niste placeri rafinate pe care nu le-am savurat asa cum ar fi trebuit. Am fost prea preocupati ca iesirile de nerabdare sau de neastampar ale lui Vladimir sa nu ne deranjeze cumva vecinii foarte eleganti si exigenti.

Asa ca am respir usurata cand ne urcam in tramvai si, la o ora foarte matinala, ajungem la prietena noastra, Luiza (fotograful acestui articol), o tanara romanca din Timisoara care locuieste in Viena de la 17 ani si care ne lansase invitatia de a o vizita de acum doi ani. Luiza este inca in pijamale cand ne deschide usa. Il ia in brate pe Vladimir, il pupa cu foc, ii face turul casei si, intr-o jumatate de ora, sunt prieteni. A doua zi, se intoarce acasa si Philipp, prietenul Luizei. Vladimir este un mic rege: este plimbat de Philipp pe umeri (un munte de vreo doi metri), inaltime de la care atinge toate indicatoarele de circulatie, este gadilat, dus la cumparaturi, la joaca, se ospateaza cu croisante si dulciuri la micul dejun, pe care le alege chiar el de la patiseria din colt. Desigur, apasa impreuna toate butoanele care le ies in cale si petrecem ore intregi intr-un parc din apropiere, unde Luiza alearga in fiecare dimineata 10 km.

Gradina zoologica de la Schonbrunn
Prima carte pe care i-am aratat-o lui Vladimir a fost o editie frumos colorata, cu poze mari, din Cartea Junglei. Am primit-o acum multi ani, intr-o seara in care Mos Craciun o scapase din greseala printr-o gaura din sac. In ajunul vizitei la gradina zoologica din Schonbrunn i-am promis lui Vladimir ca o sa vada personajele din carte si, de emotii, nu inchid un ochi toata noaptea (el a dormit dus). Dimineata luam sandvisuri cu noi, bauturi si ne pregatim ca pentru o veritabila expeditie. Gradina zoologica adaposteste peste 600 de specii de animale, de la antilope, zebre, la lei de mare, tigri si albine si-ti trebuie o zi intreaga sa o vizitezi. Elefantii nu fac marsul de instructie din desenele animate ale lui Walt Disney ci-si vad linistiti de treaba intr-un parc special amenajat pentru ei. Dupa ce-i admiram si ne minunam cum stim mai bine, petrecem minute bune la casa albinelor –un labirint de stupi cu pereti de sticla – pe unde se fugaresc copii, la maimute, privind leii de mare si incercand sa patrundem prin multimea de curiosi sa vedem un tigru cam nervos. Privim cum este hranita o girafa, mergem la un observator de lupi si intram in adapostul unor lei care, uriasi si lenesi, dormiteaza intinsi la soare. Cel mai mult lui Vladimir ii place o ferma tiroleza si se bucura la vederea gainilor si a animalelor domestice – celelalte vietati l-au impresionat, dar acestea ii sunt familiare. Cu greu il luat de la ferma cu promisiunea unor lucruri greu de imaginat care-si pierd insa valoarea in fata gainilor de aici.

Unde sa iti duci copilul in Viena

Paradisul de la Dunare
Insula Dunarii este locul ideal pentru practicarea oricarui sport: inot, plimbari cu role, skateboard, fotbal, volei pe plaja, plimbari cu bicicleta, plus o zona de catarari de la barajul Kaisermuhler, un loc de joaca pe 5. 000 metri si numeroase terase si restaurante. Din centru se ajunge usor cu liniile U1 si U6.

Balaceala si distractie
La Wasserturm, cel mai mare parc acvatic din Europa (15.000 metri patrati), distractia este garantata. Princialele atractii sunt podurile, cascadele, toboganele, plimbarile cu barca, toboganul si joaca in nisip si namol.Windtenstrasse. nr 3.

Distractie la piscina
Dianabad este popular in timpul iernii. Piscina acoperita de la Dianebad adaposteste un tobogan de 125 m tobogan, o nava de pirati si un castel de apa. Temperatura este de 29 de grade, iar piscina cu valuri si palmieri te duc cu gandul la marile sudului.

La palatele imperiale
La Muzeul copiilor de la Schonbrunn si in turul ghidat prin camerele palatului (“Imparateasa Maria Theresa si copiii ei”) copiii descopera cum au traiat imparateasa si cei 16 copii ai sai. La fel, la Hofburg este un tur special prin apartamentele imperiale si in camerele private ale imparatului Franz Joseph si ale sotiei sale, Sissi. La final, micii vizitatori pot sa imbrace in costumele vremii. www.kaiserkinder.at/schonbrunn, www.kaiserkinder.at/hofburg).

Viata acvatica
Peste 10.000 de vietuitoare traiesc la Aqua Terra Zoo  printre care micii vizitatori recunosc pestisorul colorat din Finding Nemo si vad crocodili, testoase, piranha, rechini, dar si maimute si papagali care se plimba liberi printre oaspeti. Bonus: In zilele de miercuri la ora 14.00 copiii pot sa mangaie serpii si dupa o ora asista la hranirea rechinului si a pestilor piranhas.

Regatul fluturilor
La Casa Fluturilor (Schmetterling Haus) din Gradinile Imperiale traiesc cele mai spectaculoase specii de flutii printre care Fluturele Blue Morpho, cu aripi mari, stralucitoare si Atlas, o molie, care impresioneaza prin dimensiuni.,

Lumea copiilor
KunstHausWien, muzeul conceput de Friedensreich Hundertwasser transpune copii intr-o lume care-i cucereste. Odata cu biletul de intrare, primesc Kiddy Bag care-i va ajuta sa creeze propria lor KunstHaus.

Arta pentru copii
In zilele de duminica, la Muzeul de istorie a artei au loc calatorii in timp, prin 5.000 de ani de istorie a artei, urmate de ateliere de creatie pentru copii. La Belvedere (www.belvedere.at), pentru cei mai mari, se organizeaza diverse tururi tematice in care invata despre materiale si tehnici artistice utilizate.

Tehnologie pentru copii
La muzeul de Tehnologie (Technisches Museum Wien), lectiile de fizica si cunoasterea mediului, iau o forma interactiva si distractiva. Atractii: „Sageata Argintie”, masina de curse din 1950 si „Hannibal”, primul tramvai tras de cai. Pentru copiii peste patru ani s organizeaza workshopuri.

Teatru de papusi
Maestrii papusari si simpaticele marionete de la teatrul de marionete de la Schonbrunn vrajesc audienta, indiferent de varsta. Reprezentatiile includ spectacole de opera, opereta, muzicaluri adaptate pentru copii de pilda, “Flautul fermecat”, „Liliacul zburator”, „Hansel si Gretel” si „Aladdin”

Orasul copiilor
Este singurul oras din Europa pentru copii si construit pe dimensiunile copiilor, pe o suprafata de 6.000 de metri patrati. Aici, cei cu varste cuprinse intre 4 si 12 ani intra in rolurile oamenilor, pot deveni doctori, jurnalisti sau pompieri si descopera, prin joc, ceea presupun diverse meserii la 25 de statii tematice. www.minopolis.at

Family Fun
Adresat copiilor cu varste intre 1-12 ani, la parcul Family Fun sunt ziduri de catarat, tobogane gigant, o trambulina de sarituri, loc pentru rodeo, labirint de catarari, carting, spatii dedicate celor mai mici vizitatori si chiar un lounge pentru parinti, cafenea si solar.

Madame Tussaud
Muzeul Madame Tussaud  prezinta figurile de ceara a 70 de staruri de film, sportivi, muzicieni, personalitati istorice si politice, multe dintre acestea fiind prezentate ca parte unei platforme multimedia interactive.

Distractie la Prater
Parcul de distractii din Leopoldstadt  ofera 250 de atractii amuzante si pline de actiune pentru toate varstele si gusturile. De la rollercoaster la casa oglinzilor, unde formele si dimensiunile sunt relative, la Schweizerhaus, cel mai faimos restaurant din Prater, la o plimbare cu trenul Liliputbahn, la valurile de adrenalina pe care le incerci la inaltimea celor 117 m in Praterturm, intrat in Cartea Recordurilor.

Calatorii spatiale
La Planetarium, observatorul din Prater, copiii exploreaza cerul prin intermediul unor spectaculoase showuri multimedia si vizioneaza proiectii organizate pe diferite grupe de varsta; poate fi povestea unui mic soricel care zboara cu familia lui pe luna si experimenteaza imponderabilitatea sau „Star-Date – Rendezvous with the Stars”, unde spectatorii vad mii de stele, comete lovind Jupiter, vulcani si ghezari de pe luna acestuia si sunt purtati printre inelele lui Saturn sau pe traiectoria planetelor in jurul Soarelui.

Muzeul copiilor
La ZOOM, din MuseumsQuartier, copiii pun intrebari, ating, examineaza, isi descopere pasiuni si abilitati. La studioul de film de animatie ZOOM, ei au ocazia sa devina scenaristi, regizori, fotografi, cineasti, ingineri de sunet si pot sa creeze propriile filme de animatie.

Articol publicat in revista National Geographic Traveler, primavara 2013