De gura Floarei nu scap orice-aș face și orice scuză aș găsi. Am reușit să mă fac că plouă când două vecine plus mătușa din satul vecin mi-au zis să pun varză la murat, că e tare bună iarna, dar de Floarea… n-am scăpat.

Varză la murat. A trebuit s-o fac și pe asta...

Vecina Florea Truță îmi pune varza la murat în butoi.

Pur si simplu doar de pus varză nu-mi ardea, Cătălin mi-a zis că n-are rost să mă apuc de treaba asta grea dacă n-am chef, așa că am lăsat-o baltă. Dar am bănuit eu că nu-i a bună când Floarea m-a întrebat de varză pentru că nici anul trecut nu mi-a dat pace până nu am făcut o porție de găluște (mi-a dat de toate și mi-a mai și curățat păsatul ca să am tot ce-mi trebuie).
“N-am timp, n-am unde s-o țin, nu știu să pun, nu mâncăm, sarea nu-i face bine lui Cătălin”, n-a ținut nimic. În fața avalanșei de argumente, mi-a zis simplu. “Îți pun eu varza. Am eu destulă, și pentru tine”.
– “Dar trebuie să merg în târg să mai iau una-alta”.
– “Am eu hrean. Noi nu cumpărăm hrean. Avem mai mult decât ne trebuie.”
– “Bine, dar sfeclă roșie?”
-“Am și de-aia.”
– “Dar unde să pun butoiul? N-am unde!”, zic eu cu speranță în glas. “N-am loc în magazie. E plină de unelte, nu mai ajung la rafturi.” (Femeia m-a tot sfătuit de bine în vară să-mi fac ușă din bucătărie în magazie pe care ar fi bine s-o transform în cămară, iar pentru uneltele și restul de lucruri să facem un șopru mai mare în care să ținem și lemnele. Dar cine s-o asculte?… )
– “Îl punem la mine. Dau napii la o parte și gata. Tu adu sare și un butoi curat.”
– “Am sare grunjoasă de la Cleiu. E bună?”
– “Dar să nu fie iodată, că se-nmoaie varza!”
-“Ba-i iodată!”
– “E iodată… Las că-ți dau și de-aia. Tu vino cu butoiul!”
Ca să vezi… puteam să mai zic ceva? Așa că l-am pus pe Cătălin să-mi curețe afurisitul de butoi, aseară l-am urcat în roabă și-am plecat la Floarea să-mi pună varza la murat.
În poartă, Florin, bărbatul ei: “Vai, Adina, păi dacă știam, veneam și ți-l aduceam. De ce nu ai sunat?” (mda… măcar atâta am putut face și eu, că eram deja rușinată).
Și așa mi-a pus Floarea toată varza, eu m-am uitat la ea, am luat aminte și poate la anul o să reușesc să fac și eu.

Varză la murat. A trebuit s-o fac și pe asta...

A curățat varza de frunzele veștede.
A scobit puțin cu cuțitul în coceanul de varză și a umplut gaura cu sare grunjoasă.
În butoi a pus pe fund cimbru, iar peste el a clădit varza, cu sare grunjoasă în ea.
A mai pus hrean (vreo 4 bucăți). Hreanul nu lasă varza să se înmoaie și a tăiat niște sfeclă roșie ca să-i dea culoare frumoasă.
A pus și un furtun ca să poată sufla în butoi sau trage moarea, după caz.
Varza rămâne așa 2-3 zile după care adaugă apa.
Ca să nu se ridice varza când adaugă apa, va pune peste ea o cruce, adică niște scândurele curate de lemn, din fag sau alte foioase (să nu fie brad că-și lasă rășină).
După aceea se tot amestecă: fie că sufli în ea cu furtunul, fie că tragi moarea cu furtunul într-o găleată, după care o verși la loc în butoi.
Una peste alta, Floarea mi-a zis că pe Crăciun – Revelion ar trebui să avem varza murată! Mulțumesc, Floarea 🙂