A doua zi de Rusalii, după-amiaza, pe la ora 5, Podul Hodacului e plin de oameni care vin să  asiste la un obicei specific Hodacului -“Udatul nevestelor”.

Udatul nevestelor. Obicei din Hodac #1

Udatul nevestelor începe cu o suită de jocuri locale. În trecut, jucau sătenii, iar nevestele măritate în ultimul an (în intervalul de la ultimul eveniment și până la cel de acum) aveau cinstea să joace în primele rânduri. Acum, obiceiul din comuna vecină, de peste apa Gurghiului, este reeditat în mare parte de dansatorii din ansamblu. Totuși, potrivit tradiției, în fruntea jocului de astăzi se află, după cum mi-au spus niște femei care urmăresc alături de mine ritualul, două neveste din Hodac, de curând măritate.
Udatul nevestelor, străvechi obicei de sărbătoare
“Udatul nevestelor este un obicei de sărbătoare, care poartă fruntea tuturor obiceiurilor”, spune doamna Maria Popa, profesor – pensionar, implicată în activitatea ansamblului de dans “Hodăceana” și strâns legată de locul în care a venit prin căsătorie. Este un ritual de fertilitate și prosperitate, pentru ca femeile să fie “mănoase, să aibă prunci frumoși și sănătoși”, explică doamna Popa, care mi-a descris obiceiul în amănunt, așa cum se desfășura în trecut.
Nevestele care s-au măritat în ultimul an, de la Rusaliile trecute și până la cele din anul acesta, aveau onoarea să fie în primele rânduri la joc. Se juca “Roata”, “Sărita”, “De-a lungul” și “Bătuta”. Ca să nu se certe, nevestele se așezau în ordinea cronologică a căsătoriei: prima măritată era prima la joc, urma a doua măritată și tot așa. Nevestele nu erau jucate de bărbații lor, dar aceștia rămâneau pe-aproape pentru a încheia un târg important. “Îmi joci nevasta, dar n-o uzi rău!”, spunea bărbatul către cel care-i juca nevasta. “Cât îmi dai?”, întreba celălalt. Negociau și se înțelegeau asupra unei plăți în băutură. După jocurile dictate de obicei, dansatorii se îndreaptau spre apă. Când nevestele măritate în ultimul an erau luate în brațe ca să fie băgate în apă și  strigau după ajutor, bărbații lor veneau lângă ele, ca să le salveze, asigurându-se că înțelegerea rămâne în picioare. “Rămânem pe târg, da?”, întrebau ei. În acest fel, nevasta era udată doar pe vârful picioarelor. Dacă se întâmpla ca bărbatul unei neveste să nu ajungă la înţelegere cu dansatorul, acesta o lăsa în apă, spre ruşinea bărbatului.
Este vorba de un obicei vechi, despre care domna Popa spune că l-a găsit când a venit în Hodac și că o femeie vârstnică, născută, în 1897, îi povestise demult că, la rândul ei, știa de el de când se născuse. Tristețea ei și a multor localnici cu care am vorbit este că udatul nevestelor  nu se mai ține ca pe vremuri. “Înainte”, spune dânsa, “toată lumea venea în costum tradițional și toate nevestele tinere erau jucate și udate”. Acum, ansamblul completează locurile goale pentru că nevestele tinere nu mai știu jocurile și nu mai vor să participe.

Foto: Adina Brânciulescu