Toată salata din grădina noastră este amară. E mare, dar frunzele sunt tari și rele la gust. Mare necaz pe Cătălin, care nu vrea masă fără salată. A luat o frunză și nici nu a putut-o mesteca. S-a încăpățânat să o pregătească cu ridichi și ceapă verde, dar a trebuit să o arunce.

Și cu salata cum rămâne? (Plus rețeta de șalată frecată)

“Gata”, i-am zis hotărât, “o scoatem pe toată și punem alta în loc”. Ieri, tocmai mă pregăteam să fac treaba asta, când vine pe la mine doamna Floricica, vecina mea, care-mi este de mare ajutor: îi tot cer sfaturi, o mai spionez, iar când nu înțeleg ce face, merg fără rușine peste ea să văd ce și cum. Cum m-a tot auzit plângându-mă de salata și de grădinuța de câțiva metri pătrați, a venit să vadă ce se întâmplă pe la noi, ce trebuie rărit, căpălit etc. Eu o ascultam cu sfințenie, urmând-o pas cu pas și sorbindu-i cuvintele.

– “Și salata verde? Cum rămâne cu ea?”, o întreb.

-“Tu să nu scoți salata asta, m-ai înțeles?”, îmi spune.

-“Păi să vedeți…”, reușesc eu să spun, “că nu-i bună, că vreau să pun una să fie proaspătă și fragedă pentru Cătălin, că așa și pe dincolo…”.

– “Asta e frumoasă și verde. Dacă o ții în apă își revine!”

– “Dacă ziceți dumneavoastră… ”

“Așa o fi”, mi-am zis și am lăsat-o acolo. S-o scoată Cătălin când se va întoarce acasă (el e șef peste grădină, dar deocamdată e puțin plecat).

Astăzi, am mers la cafea la o prietenă. Am tot pălăvrăgit despre copii, grădiniță, școală, vreme, vopsit păr până când am ajuns, (oarecum) întâmplător, la subiectul meu preferat. “Toate ca toate, dar ce mă fac cu salata??? Am în grădină vreo 16 căpățâni mărișoare și nu știu ce să le fac că sunt amare. Să le las sau să le scot, ca semințe noi tocmai mi-am luat…” I-am descris cu lux de amănunte cum arată și mi-a zis imediat: “dar fă șălată frecată că este foarte bună. Se face ușor și gustul amar dispare.”

Mod de preparare: iei salata și o speli bine. Rupi funzele în două, le mărunțești sau le lași întregi, după cum dorești (eu le-am lăsat întregi), presari puțină sare și le amesteci și freci până când se înmoaie. Își vor lăsa o apă verde-maronie pe care trebuie să o scurgi, ca să iasă amăreala din ele. Separat, zdrobești puțin usturoi. Pui peste el puțină sare, puțină apă, puțintel zahăr (nu prea am înțeles combinația și am pus doar un vârf de cuțit de zahăr), oțet sau zeamă de lămâie și niște ulei. Este ca un dressing pe care-l torni peste salată. Până la urmă, eu am făcut un fel de mujdei în care am pus salata frecată.

Nu știu dacă asta trebuia să fac, dar mi-a plăcut la nebunie și n-am simțit deloc gust amar! Și chiar dacă nu sunt amatoare de salată verde și am făcut rețeta asta doar din curiozitate, astăzi am mâncat două salate. Mi-am făcut deja calculul: mai am 14 salate, câte două pe zi… în șapte zile sunt gata. Acum trebuie să mă gândesc la tura următoare și să mai am ce să-i dau și lui Cătălin când se întoarce.

După ce am mâncat, am început să-mi sun prietenele și să le întreb dacă au auzit de salată frecată. “Habar n-am”, mi-a spus una, “stai să o întreb pe mama”, “fasole frecată, vrei să spui”, îmi spune alta, iar cea de-a treia m-a repezit – “tu știi că nu gătesc deloc, ce mă iei cu chestii de-astea!” Prin urmare, ținând cont de răspunsurile primite (dar și cu riscul de a mă face de râs printre oamenii de aici, care știu de când lumea de “șălată frecată” și care au, cu această ocazie, prilejul să afle cu câtă tragere de inimă lucrez eu în grădină) am vrut să vă spun și vouă rețeta.

Să nu uit, merge bine cu boț, pături de mămăligă sau cartofi cu brânză. Nu vă pot spune mai multe pentru că deocamdată nu am încercat.

În imagine: câteva căpățâni din salata noastră 🙂