În sâmbăta de dinaintea Floriilor, oamenii aprind lumânări și pun flori lângă cruci, iar preotul merge la cimitirul de pe Dâlmă și pe la celelalte morminte pentru a se ruga și pomeni morții.

Foto: Bogdan Croitoru

Sambata lui Lazăr, de dinaintea Floriilor, la cimitirul de pe DalmaAstăzi, în sâmbăta de dinaintea Floriilor (zisă și sâmbăta lui Lazăr), câteva vecine l-au așteptat pe preot să vină să spună o rugăciune la cimitirul de pe Dâlmă. Până să ajungă părintele, au aprins lumânări și au pus flori la morții din familiile lor, apoi s-au îngrijit și de alte morminte. În alți ani, vecina Floarea Truță mai punea lumânări și flori și la crucea lui Pântea, străbunicul meu, dar anul acesta am vrut să merg împreună cu ea la cimitir. De mai mult timp îmi spusese că pe Dâlmă sunt îngropați străbunicul (și că crucea lui mai este încă în picioare) și străbunica, dar până de curând nu am ajuns acolo, deși este la doar cinci minute de casa noastră.

Pomii erau înfloriți când am ajuns aici pentru prima oară, cerul era violet, ca atunci când se anunță o schimbare de vreme, casele de pe celălalt deal se vedeau limpede. Era liniște. Doar păsările, behăitul oilor și lătratul câinilor tulburau pacea locului și odihna morților. “Uite, Adina, aici este îngropat străbunicul tău”, mi-a zis Floarea, arătându-mi o cruce veche, puțin mai retrasă, așezată față-n față cu restul. A fost lucrată în lemn de stejar, cu dalta, securea și sfredelul poate chiar de străbunicul care a fost tâmplar. Era aproape culcată, dar Floarea și sora ei, Victoria, au îndreptat-o și fixat-o cu două pietre mari. Lângă ea, este și mormântul străbunicii. Dar el nu mai are cruce, nu a mai rămas decât o movilă acoperită cu iarbă.

Cimitirul de pe Dâlmă înseamnă câteva morminte așezate pe un deal de pe “Gropi”, de unde ai o priveliște foarte frumoasă asupra văii și a satelor învecinate. La multe dintre morminte nu mai vine nimeni pentru că rudele celor îngropați fie au plecat de pe aici, fie au murit, la rândul lor. Potrivit obiceiului, în sâmbăta de dinaintea Floriilor preotul vine pe Dâlmă și pe la celelalte morminte risipite și se roagă  pentru morți. Are mult de umblat, dar pentru că astăzi a fost Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a pornit la drum după slujbă. Multe morminte sunt pe lângă casele oamenilor, în grădini, pentru că în trecut oamenii își îngropau morții în apropiere, în virtutea unui obicei dictat de nevoie. Iernile erau grele, aduceau multă zăpadă, drumurile erau impracticabile și oamenii din casele sau cătunele cocoțate pe dealurile înalte nu ieșeau cu săptămânile. De aceea, crucile așezate în fundul grădinilor sau cele de prin foste gospodării care odinioară vibrau de viață, dar acum sunt goale, fără viață, nu sunt o raritate pe aici. Totuși, în sămbăta lui Lazăr părintele trece și se roagă pe la ele, iar oamenii aprind lumânări, așază crenguțe de salcie, cu mâțișori (pe aici se spun mărțișoare) și dau pomelnice. Pentru că mâțișorii s-au trecut, acum a au pus mult mălin (liliac).

Anul acesta, străbunicul și străbunica au avut lumânări și câte două crenguțe luate chiar din mălinul înflorit în fața casei noastre.

Sambata lui Lazar, de dinaintea Floriilor, la cimitirul de pe Dalma #2

Crucea străbunicului meu, Pântea, de pe Dâlmă, în Ibănești.

 

Sambata lui Lazar, de dinaintea Floriilor, la cimitirul de pe Dalma #3

Străbunicul Pântea și doi dintre feciorii săi. Foto: Tudor Șmalenic