Impresii de la Festivalul Roman de la Călugăreni (com. Eremitu, Mureș) – 13 august 2016.

Romani, gladiatori și ateliere de creație. Festivalul Roman de la Călugăreni #7

Legiunea XIII Gemina își face intrarea în “Arena”, în fața publicului de toate vârstele, așezat pe băncuțe de lemn sau pe baloți de fân. Generalul, centurionul și ajutorul acestuia ies în față. Ne sunt prezentați, aflăm ce atribuții are fiecare, cum îi putem deosebi și ni se arată formațiuni de luptă. Nu lipsește steagul cu leu, simbolul legiunii. Luptele de gladiatori și cea dintre un barbar sarmat și un soldat roman sunt cel mai bine primite de public. De jur împrejurul “Arenei” sunt tot felul de ateliere – de confecționat evantaie, bijuterii, de mozaic, de sticlărie, pictură, de realizat coroane, ca ale împăraților romani, coafuri romane etc.
Ne aflăm la Călugăreni, la a patra ediție a Festivalului Roman, Festival 4R (Roman), un eveniment organizat de Muzeul Județean Mureș, o acțiune prin care acesta iese din cadrul formal și vine în întâmpinarea publicului într-o manieră prietenoasă și interactivă. Descoperim cu bucurie că are o organizare bună și că poți să-ți umpli ziua fără să te plictisești.
Miru, care a primit la intrare numele de Iulius Claudius (Cătălin este Cornelius, eu – Livia), s-a așezat pe baloții de fân, alături de ceilalți copii, dar de fiecare dată când nu înțelege ceva vine la noi. Nu-și poate desprinde ochii de la general, centurion și, mai ales, de la creasta multicoloră a ajutorului de centurion. Ascultă și nu pierde nimic din spectacol. A reținut că generalul are creastă roșie la cască, centurionul una neagră și că ajutorul lui are o creastă colorată ca a unui păun. Nu-i prea plac dansatoarele, dar este interesat de plasa gladiatorilor, de trident și de luptătorul sarmat.
După ce demonstrațiile din arenă se încheie, luăm la rând atelierele de pe margine. Ne oprim la mozaicuri, unde Miru lipește câteva pietricele rotunde, la evantaie, unde o profesoară de arheologie din Koln îmi arată cum să confecționez un evantai complicat, cu mânere din lemn, pe la atelierul de bijuterii, la sticlărie și la cel de cioplit în piatră. La câteva minute de mers pe jos, în curtea mănăstirii franciscane, se confecționează sandale din piele, găsesc colțul al unui meșter aurar, dar, de departe, cel mai mare succes îl are atelierul de lumânări. Dacă mă întrebi pe mine, este cel mai plictisitor dintre toate, dar copiii îl găsesc fascinant. Miru are lacrimi în ochi când vede că nu prea i se face loc, așa că așteptăm vreo 20 de minute până să ajungă și el la cratița cu ceară topită. Este foarte mulțumit când își începe ritualul interminabil în care înmoaie o sfoară în ceară topită, apoi în apă rece, în ceară topită, din nou în apă rece, până când se formează o gomoloaie care este lumânarea. “Dacă tot am venit până aici, măcar să plecăm cu ceva, nu?”, ne spune triumfător.
În program mai sunt și alte evenimente, dar ne așteaptă treburi pe acasă și plecăm înainte de a se termina. Așa că lăsăm târgul de sclavi și parada cu torțe pentru anul viitor.
PS: Pentru Miru a fost o lecție de istorie și a devenit interesat de romani, daci și gladiatori. Vrea să știe mai multe despre împărații romani, despre daci, despre când și cum au trăit. Așa că prevăd un lung șir de seri în care Cătălin va fi nevoit să inventeze multe povești cu daci și romani.