Anul trecut, prin vară, când era mai tânără și nechibzuită, Chibuț a sărit la găina noastră albă (a fost singurul ei gest necugetat de acest fel; după pedeapsa de atunci, găinile și puii se servesc fără rușine din oala ei de mâncare și dorm în cușca ei). Cătălin nu i-a mai dat șanse. Avea piciorul rup, era rănită și fără pene. Vladimir a promis însă că va avea grijă de ea.

Gainariile lui Miru

Umbla cu ea în brațe, îi căuta râme și i le dădea în gură, verifica mereu dacă este în regulă. În cele din urmă, găina albă mergea peste tot după Miru. Cu timpul, s-a însănătoșit.
De atunci, urmăresc cu interes pasiunea lui Vladimir pentru găini. Este hotărât să le dreseze, e mereu cu gândul la ele, iar cotețul lor este primul loc în care merge când se ridică din pat, îmbrăcat în pijămăluțe. Caută ouăle, în fiecare zi lucrează cu ele ca să le învețe să stea în copac, are grijă de mâncarea și de apa lor și le scoate la plimbare: două pe umeri și două sub brațe, apoi vine rândul celorlalte. Se desparte tare greu de ele, vrea să le ia cu el când merge în vizită sau când mergem în oraș.
În ultima vreme este îngrijorat din cauza unui câine alb-gălbui care tot dă târcoale casei noastre și care ne-a păgubit de o găină și un pui. A încercat să-i construiască o capcană, cu un lighean de apă care s-ar fi răsturnat peste el când se apropia de cotețul găinilor, dar nu a funcționat. Așa că, atunci când apare, în casa noastră e mare agitație:  “Câinele galben a venit la găini, după el!” Și Vladimir și Cătălin (mai puțin Chibuț, care fuge și ea, dar ca să se joace cu vinovatul) sar să-l alunge cu urlete de parcă sunt un trib de indieni.
Le mângâie, le plimbă, dar le și ceartă când e cazul: “nu te mai purta ca un copil”, l-am auzit ieri mustrând-o pe găina gri, care nu se așezase pe o grămadă de lemne. “Azi o să lucrez cu voi șapte ore, mâine doar câteva minute, dimineața și seara.”
Nu vrea să mai intre în casă și e mereu cu găinile pe și după el. Mai rău este că are impresia că și eu iubesc găinile la fel de mult ca el. Bine, am grijă de ele și mă întreb dacă ele chiar apreciază grija excesivă a lui Vladimir, dar nu țin cu tot dinadinsul să le mângîi pe fiecare în parte, pentru că mi le aduce una câte una, sau să stau cu ele în hamac!