Povești din Ibănești
Varză la murat. A trebuit s-o fac și pe asta...

Varză la murat. A trebuit s-o fac și pe asta…

De gura Floarei nu scap orice-aș face și orice scuză aș găsi. Am reușit să mă fac că plouă când două vecine plus mătușa din satul vecin mi-au zis să pun varză la murat, că e tare bună iarna, dar de Floarea n-am scăpat.
De ce scriu doar despre lucruri frumoase

De ce scriu doar despre lucruri frumoase

"Mai scrieți și de România, mai scrieți de bine și de țara asta", ne tot spune prietenul Zoki. De fiecare dată când pune mâna pe un National Geographic Traveler îl răsfoiește cu sufletul la gură în ideea că poate-poate găsește scris ceva și despre România.
Casa

Casa

Era goală și părăsită. Întunecată și tăcută. Vântul pătrundea prin găurile adânci din pereții de lut, spoiți cu mieruială, iar ploaia prin cele din acoperiș. Era o casă fără fum (de la focul din sobă) și fără lumină la geamuri.
Printre oamenii din Ibănești

Printre oamenii din Ibănești

Nu a fost ușor să mă obișnuiesc cu ei. Mi-a luat vreo jumătate de an. De fapt, mi-am dat seama că mi-au pătruns în suflet doar după ce am plecat din Ibănești.