Un fost inspector din  Ibanesti (jud. Mures) si-a facut singur, in curte, o fabrica de bere.

 

Intr-o zi, un sas din Reghin mi-a spus ca in Ibanesti Padure (judetul Mures) ar fi cea mai buna bere nefiltrata din tara. Am ramas cu gura cascata, mai ales ca fabrica se afla la doar doi kilometri de noi, langa un magazin pe la care trecem saptamanal. Am mers acolo si, intr-adevar, in curtea unui gospodar straluceau, la soare, tancurile de fermentatie. Paranteza: daca nu am fost in stare sa ne gospodarim, cautam sa ne bazam pe industria locala. Cumparam branza si smantana de la fabrica de lapte, de la vecinul cu vaca luam lapte muls in fata noastra, oua de casa de pe la prietenii cu gaini, legume si fructe de la aprozare, carne, de la macelaria unor unguri si tuica avem din productia proprie. Hipermarketul de la oras il pastram doar pentru consumabile. De aceea, descoperirea fabricii de bere a fost o surpriza foarte frumoasa.

Domnul Matei, profesorul de mate

Fabrica de bere nefiltrata este a profesorului de matematica Matei Dumitru, de la Colegiul Silvic din Gurghiu – fost inspector scolar, care a publicat multe carti de matematica. Pentru a o pune pe picioare, profesorul a fost, la randul lui, invatacel. A lucrat alaturi de sotia lui, angajata la laboratorul fabricii Silva, a invatat de la angajati, a fost la congrese, a calatorit si a citit carti despre tehnologia berii. « Acum ma cunosc cu autorii lor si vorbim la telefon”, imi spune Matei Dumitru. In 1991, pe cand oamenii isi bagau banii la Caritas, el facea prima incercare alaturi de un prieten, cu berea filtrata Bradet, produsa in comuna Gurghiu. De doi ani, a luat lucrurile in serios, si-a facut credite la banca (la care mai are mult de platit) si a infiintat o fabrica de bere in propria curte. S-a orientat spre berea nefiltrata care este sanatoasa, naturala si contine vitamine care se pierd prin filtrare. „La inceput, toata lumea face bere nefiltrata, iar  urmatorul pas in procesul tehnologic este filtrarea. Eu insa nu o filtrez”, spune el. „E ca la lapte. Daca iei tot ce-i bun si sanatos, ramai doar cu zerul. Asa cum la stana dai zerul la animale, asa se bea berea si pe la noi.” Asta este si marele lui of – ca oamenii nu au cultura berii ca in alte tari. „Beau apa cu sifon si cu esenta de bere si-s multumiti”.

Ce, noi bem bere tulbure?

Ceilalti sateni nu-i impartasesc entuziasmul si nu-i cumpara berea. „«Ce, noi bem bere tulbure? Ne-am tampit?», spun oamenii de pe aici. Dar au venit straini din Anglia care erau tentati sa-si duca berea incolo.” Lucrurile astea nu-l supara pe producatorul local. Nu intentioneaza sa faca bani de la vecinii sau oamenii care-i opresc la poarta. I-ar placea sa aiba o crasma cu circuit inchis, pentru cunoscatori, sau sa aiba linii de productie precum cea din curte in toate judetele. Atunci ar fi multumit. In total, in fabrica lucreaza sapte oameni, dar spune ca acum ar sti sa faca totul si singur. Nu are productie industriala, desfacerea este modesta (prin Mures, Cluj si se gandeste sa se extinda odata ce va incepe pasteurizarea), dar  nu-i un capat de lume. Productia la scara mica il ajuta sa pastreze si sa controleze calitatea. El are doua resurse vitale: timp si apa. In lipsa unei cereri mari si rapide, nu este nevoit sa grabeasca procesele, sa adauge dioxid de carbon sau ingrediente care grabesc fermentatia – licoarea lui fermenteaza in tihna; enzimele din drojdia de bere „mananca” zaharul din orz si-l transforma in dioxid de carbon si alcool. Iar apa din Lapusna este curata, buna si gratis. „80% din materia prima este apa, iar apa noastra este trasnet de buna pentru bere, cu proprietati de apa minerala. In alte parti, in apa se pune acid clorhidric pentru a-i ridica aciditatea, aici eu trebuie sa-i scad pH-ul ca sa devina baza, de la 6,2 la 5,6″, precizeaza profesorul. Cand l-am vizitat, Matei Dumitru era suparat. Fabricuta lui traverseaza o perioada dificila, asa cum se intampla adeseori cu initiativele micilor intreprinzatori. Dar nu este pentru prima oara cand se intampla asta, iar el era increzator. Nu atat in sistem, cat in berea lui si in indeletnicirea pe care a invatat-o.

Bea bere nefiltrata cu paturi de mamaliga!

Pune slanina crestata la prajit intr-o cratita de tuci si las-o pana iese tot uleiul din ea. Scoate slanina si, in untura care ramane, intinde un strat de mamaliga moale, de doua degete. Peste el, pune un strat de branza de oaie, inca unul de mamaliga si tot asa pana se umple cratita. Ultimul strat trebuie sa fie de mamaliga, peste care presari branza, bucatele subtiri de carnat si slanina ramasa de la prajit. Se tine pe foc pana cand „glazura” se topeste si incepe sa curga. Rezultatul se numeste topsa si merge de minune cu berea nefiltrata!

Traditie in intreprinderi pe Valea Gurghiului

Valea Gurghiului, unde se afla comuna Ibanesti, are traditie in mica industrie. Pentru a-si spori veniturile, nobilii au cautat de la sfarsitul secolului al XVII-lea sa introduca noi ramuri de productie, bazate pe materiile prime ale locurilor, si au adus meseriasi slovaci si nemti, secui din Ciuc, precum si cehi, polonezi si italieni. In Gurghiu, au infiintat trei fabrici tip manufacturi: o fabrica de hartie (construita in 1714), o fabrica de portelan si una de rachiu, iar in satul Glajarie o fabrica de sticla.

*Sursa: „Monografia Gurghiului”, de Teodor Chindea si Nicolae Lates.

  • Articol publicat in Adevarul de Weekend, 26-27 noiembrie 2011.