Cum am văzut și înțeles alegerile din Ibănești.

Alegerile din Ibănești

În duminica alegerilor, cei mai mulți oameni au mers dimineața fie la biserică, fie la târg și apoi s-au oprit să voteze. Eu am rămas acasă și, pe la ora 11.30, l-am luat pe Vladimir de mână să coborâm să votăm. Ar fi preferat să rămână în hamac și îi era tare lene să meargă să aleagă șeful satului, după cum îi spune el. Cum nu-mi venea să-l las singur acasă, l-am mituit cu o înghețată și cumva-cumva l-am convins să o luăm din loc.

-Ce faceți, mergeți?, ne-a întrebat peste gard doamna Floricica.

-Mergem!

-La vot, nu? Noi am fost de la ora 8!

Până am pus ștampilele și am luat înghețatele, oamenii au început să iasă de la biserică și se îndreptau grupuri – grupuri spre secția de votare. Primul era domnul Alexandru, care stă mai sus de noi, un vecin cu gospodărie mare, sfătos, interesat de politică și de starea lucrurilor din țară.  Îmi place să urc pe la el și să-i mai cer părerea despre câte un eveniment sau altul sau să-l aud dezbătând politică pentru că este la curent cu lucrurile și are opinii și explicații la toate. Acum înainta cu pas rapid și hotărât, avea un zâmbet mare pe față și părea întinerit cu vreo 10 ani. Nici nu l-am întrebat, știam că merge la vot.

Cum au arătat alegerile în Ibănești

Anul ăsta, lucrurile s-au schimbat pentru mine, căci votul meu nu a mai mers pentru primarul Bucureștiului.  Acum locuiesc în Ibănești, pe buletinul meu este trecut un număr de casă de aici și, firesc, votul trebuia să fie pentru comuna asta. Așa că am urmărit cu egal interes ce se întâmpla pe aici, dar și campaniile și candidații din Capitală. Am rezumat perioada asta în opt puncte.

#1 La noi au trei candidați: primarul, Dan Vasile Dumitru, PSD – cu o campanie care a mizat pe experiență și maturitate; Matei Florin, PNL, nou-intrat în peisaj, cu sloganul “Omul care are încredere în tine” și Bloj Cosmin, PMP, care a mers pe transparență, drept cheie a succesului, dezvăluind într-un mini-ziar inclusiv ceea ce el considera nereguli săvârșite de actuala conducere în lucrările publice.

#2 Afișajele s-au făcut pe panouri dedicate, așezate în câteva zone bine stabilite ale comunei, dar și pe unele garduri sau geamuri (cu acordul proprietarilor).

#3 Au avut loc discuții directe candidați – săteni. În timpul acestor întâlniri, candidatul și echipa de consilieri locali propusă (au fost prezentați și câțiva candidați la consiliul județean) se prezintă, dacă mai este cazul, își expun proiectele pentru comună, răspund la întrebările oamenilor etc. Cum comuna este mare, cu case risipite pe toate dealurile și văile, ei au mers în întâmpinarea oamenilor, în locuri mai accesibile lor: eu știu de căminele culturale din Ibănești-sat, Isticeu, Dulcea, Ibănești-Pădure, poate or mai fi fost și altele.

#4 Vestea discuțiilor și a dezbaterilor a mers din gură-n gură. În unele cazuri (aici nu știu, dar în comuna vecină știu că se mai face), se mai anunță duminica, la biserică, iar oamenii dau vestea mai departe. De la vecini am aflat că Matei Florin, pe care oamenii nu-l prea cunoșteau pentru că plecase din sat în Târgu Mureș, a venit într-o duminică la biserica din Isticeu și a fost prezentat celor de pe aici.

#5 Dezbaterile și acuzele despre corupția de la centru, dosarele penale, proiectele de reabilitare a blocurilor, traficul infernal, lipsa locurilor de parcare, traficul de influență și afacerile imobiliare au fost înlocuite de probleme dintr-un alt registru: drumurile (Reghin-Lăpușna și restul mățăraiei de drumuri de pe aici), continuarea proiectului canalizării, locuri de joacă, apă (să fie suficientă și în sezoanele secetoase), chestiuni legate de pășunat etc.

#6 Chiar simți că votul tău contează, nu mai ești doar un anonim din mulțimea alegătorilor. Ești din comună, ai datoria să votezi. Când am votat în București, la etajul 1 sau 2 al unei școli generale din Militari, plină de oameni și cu tot felul de săgeți care indicau unde să votez în funcție de stradă și de numărul blocului, căutând secția de parcă aș fi căutat terminalul avionului, mă gândeam că nimeni nu-mi va simți lipsa dacă mă întorc din drum. Aici nu e așa. Cele două dezbateri la care am participat, plus prezentarea detaliată de vreo două ore pe care mi-a făcut-o un vecin despre candidatul și consilierii PNL m-au făcut să mă gândesc serios la locul meu aici, în noua comunitate și la cât de bine cunosc rostul lucrurilor. Filmul de aici este diferit de cel cu care eram obișnuită, așa că eram debusolată.

-Eu cred că nu o să merg la vot, i-am spus într-o doară prietenului Zoki, de la care cumpăr zilnic pâine, brânză, smântână, înghețată și, de fapt, tot ce-mi trebuie. (Era vineri și mă luase în primire cu mersul la vot de la intrarea în magazin). Eu nu știu cum merg treburile pe aici, ca să votez ar trebui să știu mai bine ce vor oamenii etc.

Omul a rămas perplex. Cred că ar fi reacționat mai bine dacă i-aș fi spus că-l votez pe contracandidatul celui pe care-l susținea el.  Eu mă făceam tot mai mică și nu știam cum s-o mai dreg.

-Păi cum, doamnă? Tu să nu faci prostia asta, tu ești deșteaptă! Votezi pe cine vrei, ești singură în cabina de vot, dar nu face prostia să nu votezi. Cum mai scoți capul în lume, cum să mai faci o cerere dacă n-ai votat? Lasă-mă cu prostiile astea. Duminică, da? Aici, lângă mine, știi unde, da?

#7 Fără nervi sau supărări Oamenii au preferințe și au nemulțumiri. Ba vor locuri de joacă pentru copii, ba unii sunt nemulțumiti de composesorat, ba alții spun că pentru Ibănești Sat s-au făcut multe și pentru Gropi (ulița pe care locuim) nimic, ba cei din satul cutare spun că ei au fost uitați, ba că Lăpușna nu este suficient valorificată, când ar putea fi făcută stațiune și ar mai fi lucruri. Mai pui că vecinul Ion mi s-a destăinuit și mi-a mai povestit despre cât de grea este politica și câte responsabilități sunt dacă ești consilier local, cât trebuie să te zbați ca să obții ceva etc. Totuși, nu am auzit aruncate acuzații grele, oamenii nu sunt vehemenți și spiritele nu s-au încins așa cum simțeam în comentariile sau postările de pe Facebook ale prietenilor mei, vizavi de “comedia” din București. Până la urmă, primarul, indiferent care ar fi ieșit, tot de pe aici era sau se trăgea, arborele genealogic era deja cunoscut, trecuse prin “filtrul” gurii-satului. Până la urmă, ce putea fi rău, că tot de-al lor era… Cel puțin, așa am înțeles eu lucrurile. Iar de aici, vine punctul 8.

#8 Oamenii se cunosc între ei și îi cunosc bine pe cei care candidează. Eu trebuie să răspund la telefon și la două noaptea că poate-i un incendiu și trebuie să intervin. Chiar dacă de fapt e cutare om care-mi spune că nu-i mai arde becul din fața casei sau Oameni buni, dacă nu mă găsiți la Primărie, nu înseamnă că sunt acasă și cosesc!, a spus primarul la dezbaterea de la Dulcea. Relațiile sunt cumva mai “personale” și aici intervine noțiunea de comunitate închegată – nu doar ideea de vecini de bloc sau de cartier, care doar se întâmplă se locuiască aproape unii de alții, fără să aibă interese comune (mă rog, în afară de curățenia blocului, lift, locuri de parcare) – cu dinamica și prioritățile ei.  Apoi, nu afli despre oameni de la televizor, nu este nevoie de anchete. Se știe tot, iar dacă vrei să știi ceva, întrebi. Poate despre tânărul Matei Florin, care și-a făcut intrarea anul acestea nu se știau prea multe, dar cu timpul am aflat de părinți, unde a locuit, cine-l susține etc. Am aflat despre fiecare al cui este, cu ce se ocupă, ce școală a făcut, nepotul sau finul cui este. La fel, pe pliantele care s-au distribuit, prezentările candidaților includeau, unde era cazul și specificații de genul a lui Ghiță Lipideu, a lui Vosi Bârlădoiu, fiul lui Mitruți lui Laia lui Lazăr etc.

#9 (suplimentar) Totuși, candidații din Ibănești nu au dat dovadă de spiritul practic pe care l-au avut cei din Teleorman. Socrul meu păstrează cu mare grijă pliantele electorale, deoarece în curând va avea nevoie de ele. Cei de pe acolo au făcut o treabă “deșteaptă”: pe spatele lor, este trecut, în detaliu, programul Campionatului European de Fotbal.

Concluzie

Nu e vorba de lâncezeală, oamenii au preferințe politice bine stabilite și discuțiile pot deveni aprinse când e vorba de rivalitatea PSD – PNL . Doar o apă ne desparte de Hodac și uite că ei au primar PNL, noi am rămas așa, mi-a spus o vecină, când mi-a povestit de tânărul Matei. Ca să o dăm mai bine înainte, ar trebui să fim și noi în rând cu lumea. Este o idee pe care am tot auzit-o rostită (alături de numărul de mandate pe care l-a avut deja primarul), dar dincolo de confruntarea politică, am ajuns la concluzia că, mai importante decât apartenența la un partid, sunt relațiile dintre oameni.

Un alt vecin mi-a explicat lucrurile așa:

-Sigur, dacă ar ieși Cristi (Chirteș Ioan Cristian, PNL, candidat la președinția Consiliului Județean Mureș) și Florin (Florin Matei, PNL), ar fi un lucru bun. Ne-ar ajuta la fonduri, poate că Ibăneștiul ar fi mai avantajat. Ar fi amândoi din Ibănești și din același partid.

-Iar dacă iese actualul primar, i se vor pune bețe-n roate?, l-am întrebat.

Nu, nici dacă iese Dan nu ar fi probleme. Este de atâta timp, știe cum merg lucrurile, a demonstrat ce poate, cine este. Acum… sunt oameni serioși, se cunosc între ei. Aici e vorba de comună, nu de partide. Cu siguranță că, dacă apare o problemă, ar pune cu toții umărul la treabă, doar sunt consăteni, indiferent de partidele din care fac parte.

Dincolo de nume, polemici sau de rezultatele alegerilor (a ieșit Dan Vasile Dumitru), asta este ideea la care am vrut să ajung. Oamenii au nemulțumiri sau preferințe, dar sunt păstrate în limitele bunului simț. Dincolo de opțiunea politică, este vorba de responsabilitate, bun simț și comunitate. De scandal au parte… îl văd la televizor, în București.